Florile furtunii: Sfâşieri de suflet pe coli albe de hârtie. Roman

Editura: ePublishers
CUVÂNTUL AUTOAREI: Hotărârea mea de a scrie este legată de o necesitate adâncă de a expune filozofia unei vieţi trăite la maximă intensitate. Scriu această carte de mulţi ani pentru voi, cei care veniţi după mine. Există în noi o moştenire veche a unui neam, o nobleţe românească, care trebuie păstrată ca o comoară de preţ, căci cuprinde şansele existenţei unui popor care a suferit atât şi care trebuie trezit la realitate. Doresc să transmit idealismul nostru, al generaţiei interbelice. căreia îi aparţin şi să împrăştii scepticismul şi încercarea de a distruge credinţa unei naţiuni atât de valoroase ca cea română. Deşi sufocată şi manipulată de comunişti, de ţigani, de parveniţi, de escroci, de farisei, naţiunea română se dezmorţeşte şi încercă să se manifeste aşa cum este ea, blândă şi inteligentă, tolerantă şi talentată, curajoasă şi dreaptă. A venit vremea, deşi poate cu mare întârziere, să spun ceea ce aveam de multă vreme de spus. Greşiţi dacă credeţi că ceea ce voi scrie aparţine implicit vieţii mele. Ceea ce scriu aparţine unui trecut care ar fi putut să fie altul dacă istoria ne-ar fi cruţat de legionari şi de comunişti. Personajele mele au trecut pe tărâmul celălalt, dar intră în contemporaneitate, deşi au plecat de mult. Cum ar fi arătat România dacă nu ar fi fost aceşti 50 de ani? Ar fi devenit o Elveţie sau o Austrie? Totdeauna însă mai există o şansă şi voi, cei tineri, trebuie să faceţi o ţară aşa cum o visaţi. Rămâneţi consecvenţi şi nu acceptaţi compromisuri. România are în ea şansa de a deveni prosperă şi nu o groapă de gunoi. Nu vă vindeţi ca de douăzeci şi cinci de ani încoace pentru un pumn de arginţi, ci munciţi pentru grămada de aur care se află la picioarele voastre. Istoria este ca un cristal care poate să îţi dezvăluie nenumărate faţete în funcţie de unghiul în care este privit. În această carte doresc să privim istoria de jos în sus prin ochii soldaţilor şi al tinerelor fete, prin ochii ţăranilor care au trăit războiul pe dealurile din jurul Mărăşeştiului. Atunci am fost mai europeni ca niciodată şi loiali unei cauze pierdute din care s-a născut România Mare. Acum este rândul vostru. Mery 23 August 2011