Doruri șoptite. Versuri

Editura: WWW.CORESI.NET
Poezii de mare sensibilitate, care denotă că autoarea are o autentică înzestrare lirică și este dublată de o fină putere de observație și o inteligență deosebită. Volumul se citește cu deosebită plăcere. Autoarea ne dezvăluie: "Primul impuls de a scrie versuri a venit din senin, în 2014, ca urmare a unui scurt text în proză, text care avea o ușoară melodicitate. Sesizând ritmul, am intervenit în joacă, prin câteva tușe discrete, transformându-l în prima poezie din viața mea, inclusă în acest volum. Nu voi spune care, pentru că ordinea nu e crono­logică, dar nu va fi chiar greu de remarcat faptul că unele dintre versuri sunt scrise cu o vagă și naivă stângăcie, inerentă oricărui început. Prima poezie a fost, deci, o simplă joacă de-a versificația, suficient de interesantă și ofertantă, însă, pentru a stimula dorința de a continua. Și au urmat altele. „Doruri șoptite”, volum de debut, include poezii scrise între toamna lui 2014 și vara lui 2016, de la prima, până la ultima, cu doar câteva omisiuni, datorate temei sau opțiunii personale. Am vrut să includ aici doar poemele de dragoste din această perioadă, astfel că cele care abordau alte teme sau care nu erau suficient de închegate ca formă sau mesaj au rămas doar la stadiul de exerciții lirice, pe blogul meu. Practic, toate poeziile incluse pot fi astfel descrise: exerciții lirice, uneori mai intelectuale, alteori mai senzoriale, însă având un element comun – emoția, dorința de a transmite un mesaj coerent, inteligibil, ușor descifrabil inclusiv de către un consumator de poezie mai puțin avizat, dorința de a-l ajuta să se regăsească fără mari eforturi în oricare dintre poveștile ce pot fi intuite în spatele versurilor. Unele au avut ca sursă de inspirație experi­ențe personale, altele – întâmplări cărora le-am fost martoră sau despre care am auzit ori citit, însă există și poezii născute dintr-o simplă imagine. Sigur, imagine cu o încărcătură emoți­onală suficient de puternică încât să genereze inspirație ori să declanșeze impulsuri lirice. Atât despre poezii, restul veți descoperi citind și simțind. Cu privire la Ana Kos, pseudonimul sub care am ales să scriu, multe nu sunt de spus. Sunt un personaj necunoscut, apărut din drag de cuvinte, o femeie matură fizic, emoțional, intelec­tual, care se redescoperă, dar se și arată celorlalți, scriind. Fie că este vorba despre poezii sau proză scurtă, demersul este realizat cu aceeași since­ritate. Acesta este, probabil, și motivul pentru care transmite emoție. Așa îmi place să cred, așa mi s-a spus. Convingerea mea este că cititorii nu caută răspunsuri în ceea ce citesc. Doar confir­mări. Am încercat să le ofer. Pseudonimul are o poveste la fel de simplă ca el. „Kos” provine de la insula grecească ce poartă acest nume, ca urmare a faptului că acolo am scris primele texte cu oarecare impact la cititori, dar și a unei promisiuni personale făcute în acest sens, mai mult în glumă, la acel moment. „Ana” l-am însușit datorită fascinației pe care o am pentru acest prenume. Pentru mine, „Ana” concentrează esența feminității. Are și meritul de a fi încărcat cu suplimentare semnificații de personajul Baladei Meșterului Manole. Ana Kos se vrea, însă, o reinterpretare a Anei lui Manole, idee cu care am simțit nevoia să deschid volumul. Nu pentru că nu aș înțelege resortul sacrificiului de sine al celei din urmă, ci pentru că găsesc nedreaptă dispariția ei în temelia construcției realizate de bărbatul său. Ana poate contribui la zidire și fără să moară. Merită recunoaștere prin viață, nu doar prin moarte. " Ana Kos