Anotimpul renașterii. Versuri

Editura: eLiteratura
Veronica Stănei Macoveanu are o voce lirică distinctă, cu o viziune filosofică personală, ce integrează Omul în Univers. Prin această integrare, se armonizează vibrația telurică, limitată în timp și spațiu a ființelor („păsări încarcerate”) cu dimensiunea spirituală, misterioasă și neîngrădită, care ne redă divinității. În poezia sa, „efemerul și eternul” se caută și se împletesc într-o permanentă încleștare („zbatere”, cum o numește poeta), îngemănându-se printr-„o lacrimă de penitență”. Vasile Poenaru