Atingeri aspre. Vers și fotografie

Editura: ePublishers
„Atingeri aspre” este un e-book succint şi complex în acelaşi timp, cu simbolistică bogată. În cuprinsul celor şapte poezii, arta cuvântului se împleteşte cu cea a fotografiei. Combinarea celor două moduri de expresie (fotografie şi poezie) oferă cititorului un mesaj complet şi totodată posibilitatea de a-l reinterpreta, adaptându-l la situaţia proprie. Cititorul primeşte toţi stimulii necesari în acelaşi timp pentru a accesa temele abordate în întregime, pentru uşurinţa navigării online şi satisfacţia sa. „Povestea” din volum începe chiar de pe copertă. Imaginea utilizată captează atenţia cititorului, ea însăşi ilustrând o descoperire a vieţii, aspră precum planta păioasă la atingere. Este un stimul de care cititorul nu se poate feri; cel mult poate reacţiona la el, iar curiozitatea îi va fi trezită, ca şi cum cartea însăşi l-ar chema. Intervenţia umană din fotografia de pe copertă spune, de asemenea, că aceasta nu este o lectură uşoară, ci, dimpotrivă, răscolitoare. Am lăsat de asemenea o dedicaţie oraşului natal, fără de care nu aş fi putut exista şi acumula experienţa de viaţă care stă la baza lucrării, frumoase, dar dureroase. Poeziile şi fotografiile sunt inseparabile, au acelaşi titlu şi idee, ceea ce nu îl va pune în dificultate pe cititor în receptarea mesajului. „Autoportret 3D” este o poezie carte de vizită, în care autorul se prezintă cititorului. Fiindcă este un volum mic de debut, am considerat just să încep cu această poezie, care a fost inspirată de cele trei feţe pe care japonezii spun că le avem: o faţă pe care o arătăm tuturor (volumul poate fi judecat ca simplist la o primă vedere), o faţă pe care o arătăm celor apropiaţi (poeziile sunt cu tâlc pe care îl poate înţelege cine a trecut prin experienţe similare) şi o faţă pe care n-o arătăm nimănui și care în final este secretul cărţii. Poezia omonimă volumului, „Atingeri aspre”, introduce tema principală: duritatea vieţii, a suferinţei şi faptul că vindecarea înseamnă în primul rând flexibilitate şi apoi schimbarea de perspectivă. Un poet o poate realiza, fireşte, doar printr-o confesiune despre scriitura sa („Timpul mov”), aşa cum un fotograf, ilustrator, ori orice persoană care iubeşte arta, lumina şi culoarea se poate raporta la poezia „Culoarea, iubirea”. În timpul vindecării există, fireşte, o rememorare a durerii (poezia „Soartă răsturnată”), în care frustrarea este evidentă şi căruia-i răspunde poezia „Răspuns la Durere”, în care sunt explorate cele cinci stadii ale suferinţei, culminând cu reînflorirea, care poate fi posibilă numai dacă cel suferind conştientizează suferinţa şi doreşte să se lase ajutat. Ultima poezie, „Soare în noapte”, este o poezie dulce-amăruie – şi totuşi mai dulce decât „Atingeri aspre”. Aici, omul se poate simţi dezamăgit de cei din jur şi nerecunoaşterea sa de către alţii. Mesajul salvator este detaşarea de opiniile lor şi self-improvement-ul ca răspuns la atingerile lor aspre, încheind volumul într-o notă pozitivă. În consecinţă, volumul „Atingeri aspre” reprezintă un parcurs pe care oricine îl poate petrece, de la durere la vindecare, numai contextul poate diferi, de aceea, o poate citi oricine, fiindcă oricine suferă de ceva si iubeşte... altceva.