Strigătul din Steaua Polară. Poeme uitate în scâncet de timp

Editura: WWW.CORESI.NET
Argument: Mă împrospătez pe versantul cuvintelor. Urc în bolta cu aer rarefiat. Pășesc în surdină pe toată nevoia de trăiri paralele. Mă minunez și înaintez în această grădină cu sufletul parcă descins de pe o altă planetă. Când apar zorile, e tolba plină și templul luminii e mai măreț ca oricând. /Letiția Oprișan/