Parcă te iubesc. Poeme

Editura: WWW.CORESI.NET
În „Parcă te iubesc”, autoarea își expune propria viziune poetică asupra lumii: înțelegerea și iubirea transgresează realul, lăsând locul unor povești, unor alte valori, unde tandra melancolie și logica tainică a iubirii devin resorturile trăirii revelatoare. E o ordine care neîncetat curge, un izvor devenit fluviu prin adunarea afluenților sentimentelor. De menționat că lucrarea de față cuprinde 99 de volume fiecare cu 99 de poezii, fiecare din 9 versuri. Iosefina vede cuvintele, vede desfășurarea poveștii de dragoste în acțiune și cu afecțiune. Nimic, nimeni nu poate opri vijeliosul tăvălug al devoțiunii, sărbătoarea spiritului, foșnetul universal ce înfrumusețează lucrurile și face copacii să ne înflorească, într-un cuvânt beția fericirii pe care numai dragostea ne-o poate da. Primăvara este și anotimpul poetic al trezirii, înverzirii, înfloririi cuvintelor, al tulburătoarei explozii a culorilor, al nașterii de pulsiuni noi. Primăvara Iosefinei îmbogățește lumea cu străluciri: metaforele se îmbină cu forța ideilor, senzorialul cu materialul inimii ei de pom înflorit. Poezia aceasta trebuie citită cu voce tare, cu intonația unui greier ce atinge octavele orgoliului, punând la căruța de stele caii înaripați ai unei imaginații sentimentale tangibile: iubirea o vezi, o pipăi, o simți ca pe minunea înfloririi copacilor într-o noapte de vis. Fiecare poezie devine o treaptă pe scara echilibrului omenesc sprijinită de tâmpla cerului. E o lume onirică, răscolitoare, zăpăcitoare, care face păsările ființei să se izbească de geamurile propriilor neliniști. Destinatarul cititor se trezește devorat, îmbrățișat, viscolit de arsura poeziei. A nu se citi în gând, fiindcă te poate topi ca zăpada sau risipi ca ceața unei dimineți calde de bazaltul stâncii… Cuvintele alese sunt esențiale, tulburătoare, spirituale, aprind scântei, pornesc furtuni, dar în același timp zâmbesc întunericului, uscând cerneala ca pe un nămol binefăcător pe degete. E un aluat frământat cu maia stelară și iarbă a fiarelor ce repornește mecanisme complicate cunoscătorilor, făcându-i să-și deschidă aripi de pasăre către această lume. Personajul misterios al poeziilor Iosefinei nu este un zmeu, ci omul complex, curajos până la marginea împrăștierii propriei cenuși. Și în acest volum te poți pierde, te poți plimba pe cărări dogoritoare de sensibilitate și trăire, de mână cu poezia. E un dar inedit pe care, cu generozitate, poeta ni-l face. Îi urez Iosefinei Schirger să ne descifreze în continuare neantul cu aceeași pasiune și dăruire ca și până acum! / Ionel Muscalu /