Pe aripi de fluture. Versuri

Editura: WWW.CORESI.NET
Până să înceapă să curgă prin mine poezia, am trecut printr-un lung proces de șlefuire a sinelui ca să ajung să-mi descopăr diamantul, strălucirea sau talentul meu. Și cred că fiecare om ar trebui să se descopere pe sine și să dea ceea ce este mai bun din el ca să fie mulțumit, ca să se simtă împlinit sufletește fiindcă, să recunoaștem, suntem trași din toate părțile pe drumuri care nu ne aparțin, drumuri care sunt complet străine de noi. Fiecare om are în el o lumină pe care poate și trebuie să o aprindă. Numai dezvelindu-se de haina groasă a uitării, a somnului adânc pe care îl dormim în societatea aceasta letargică și impregnată de monotonia absurdului, omul poate pătrunde în miezul simțirii și înțelepciunii sale. Numai în aceste adâncuri sau profunzimi ale eu-lui, omul își poate descoperi cu adevărat raiul său interior sau strălucirea care îl poate contopi cu esența divină din el, fiecăruia după cum i-a fost dat. Imaginați-vă atunci când facem scufundări în mare sau în ocean ca să vedem flora și fauna, frumusețea și diversitatea marină, trebuie să pătrundem în adâncuri ca să o putem admira, nu o putem vedea la suprafață… sau atunci când mergem într-o pădure, într-un fel o privim de la marginea șoselei și în alt fel o simțim atunci când ne adâncim în miezul ei. La fel pătrundem și în sufletul nostru, iar pentru aceasta este foarte important să ne ascultăm chemarea interioară, să ne ascultăm inima. / Alexandra Armășescu /