Flori de hârtie. Poeme

Editura: ePublishers
În volumul „Flori de hârtie” Iosefina Schirger îşi dezvăluie extraordinarul talent de a modela regnuri întregi de cuvinte. O răbdare tulburătoare, un pastel plin de culoare, un potop de verbe ca velele unei corăbii, ducând inegalabil fiinţa mai departe. „În universuri paralele fug cu o artistă. Distanţa ne va proteja.” Substantivele se adaugă puţine, pentru a fi ancore sufletului, comunicând acţiunea: „Mi-am năruit o lume ca o lacrimă. Am scris ca o umbră, ca în vis.” Vorbe de catifea! Elementele primordiale ale filosofiei sunt utilizate într-un perpetuum mobile: eu, „un cer de taină şi de vânt, apelor tale parcă le descânt… până devii un copac. Lumina ne-a zdrenţuit. Mă consumi până la punctul de a fi nefericit.” E o lume feerică, abstractă în care „nu există poeţi, doar poezie şi unde ceea ce nu vezi, te vede.” Inspirată de absenţe, Iosefina Schirger ştie să aleagă cuvintele, să le aranjeze sonor, să le dezvelească emoţia. Simulând o rotire, răscolind înţelesuri ascunse, ferindu-se de nume „căci ele numesc” – vorba marelui Nichita – introduce formule complexe „ca o momeală”. Stări, aripi, secunde sunt arse în retorta de alchimist. Substanţa se consumă vizibil, până la nefericire. E o lume văzută din propria experienţă, o cotropire a sinelui celuilalt, până la contopirea panteistă. Sentimentul iubirii devine dimensiune a cunoaşterii, când, de deasupra, harul, graţia, divinul umplu paginile goale… / Ionel Muscalu /