Statui ușor fisurate. Roman

Editura: eLiteratura
Am scris acest roman cu aparentă ușurință, având la înde­mână o anumită determinare oferită de realitățile vieții cotidiene. Am căutat, ca de obicei, să arăt lumii o stare de fapt, o mostră din societatea românească a zilei și nimic mai mult! Evident că mă interesează zona deciziei politice pentru că de aici ni se trag bucuriile și necazurile vieții. Și, pentru că (iertată să-⁠⁠mi fie forma exprimării), despre parlamentari am scris, despre președinții Statului am scris, despre miniștri, prim-⁠miniștri și alte importante funcții administrative din această țară am scris, m-⁠am gândit, forțat de cunoașterea profundă a vieții noastre politice, să scriu o carte și despre aleșii noștri locali, adică despre primari! Este adevărat că, primarii, ca personaje de literatură, se gă­sesc cu destulă ușurință în prozele mele scurte, dar mi-⁠am dat seama că munca, și mai ales calitățile umane ale acestor uriașe personalități politice locale merită totuși un roman! Așa cum știți și domniile voastre, cea mai importantă funcție politică în România zilelor noastre este funcția de Primar! Nu contează localitatea, mărimea acesteia, partidul din care face parte, bogăția sau sărăcia materială a cetățenilor peste care domnește un Primar! Dacă ai fost ales Primar, înseamnă că însuși Bunul Dumnezeu ți-⁠a pus mâna pe creștet și ți-⁠a oferit șansa să devii cel mai influent, cel mai bogat, cel mai deștept (indiferent cât ai fi de prost în realitate și, slavă Domnului, realitatea chiar confirmă această uriașă can­titate de prostie pe cap de primar!), dintre locuitorii acestui ținut. /George Rizescu/